no27 Personal Blog

Gone 'till November

2008-10-19T19:15:00.004+03:00

Gata, plec. Cu serviciul, pana in noiembrie, la mare. Doua saptamani pline, grele, nasoale, nici nu vreau sa ma gandesc. Sunt totusi cele mai importante de anul asta, profesional vorbind, asa ca nu e loc de greseli sau de erori prin planuri. Asa zice Seful. Si cam asa si este. Pentru ca la sfarsit ma asteapta o luna binemeritata de concediu:). Inafara de luna din vara. Si de cea din primavara. Si uite asa, cu aproape trei luni pe an de zile libere si concedii, parca se mai merita sa te sacrifici doua saptamani. Mai ales ca seful a promis ca daca-s bun, la anul imi da aproape o luna intreaga de concediu de studii. Si in iarna presimt ca ma si "imbolnavesc" vreo doua saptamani...
Vrea cineva un loc la noi in celula?

The Gadsdens, Small Town Boy

Insignificant Other

2008-10-15T22:02:00.010+03:00

Ati observat cum uneori lucrurile marunte si aparent lipsite de orice valoare sau semnificatie ne influenteaza viata atat de puternic, incat ajungem sa ni le amintim pentru totdeauna, sa ramana parte din noi si sa ne schimbe constant si ireversibil?
Un gest, o vorba, o privire, o licarire prinsa cu coada ochiului, toate pot deveni pe nesimtite momente cheie ale existentei noastre.

Yann Tiersen, Valse D'Amelie

Imi vine in minte un exemplu concret, ceva care s-a intamplat cu destul timp in urma...
Am intalnit absolut intamplator o fata. O chestie de moment, o privire prinsa in metrou printre alte zeci si o stare de resemnare fireasca dupa o zi lunga de munca, m-au facut sa nu trec pur si simplu pe langa. Au urmat trei luni frumoase si repezi, rupte de o alta privire aruncata la nervi, care pe moment a parut ceva mai mult decat poate a fost si pe care am interpretat-o cu mult prea multa exigenta. Detalii.
Acum, dupa multa vreme, in acelasi metrou, intalnesc aceeasi privire si din nou o stare de resemnare ne-a facut sa nu trecem peste.
Amandoi am plecat apoi cu o intrebare ce ne va chinui mult timp: ce-ar fi fost daca? Daca as fi mers atunci mai departe sau daca nu am fi pus punct la un moment dat.
Ambele variante ofera o infinitate de posibilitati, de variatiuni, care la randul lor influenteaza la nesfarsit.De cele mai multe ori ne proiectam evenimentele in viata cu foarte mare grija si atentie la asa-zisele detalii, in incercarea de a pune ordine si a nu ne lasa prada hazardului. Pentru asta facem sacrificii, luptam, ne zbatem si dam din coate, in speranta ca la sfarsitul zilei sa ne simtim mai aproape de idealul de fericire catre care orbecaim neincetat. Urmam exemple, planuri elaborate, trenduri si idei care nu ne apartin, doar pentru a apartine unui curent, unei epoci, societati sau ideologii in mijlocul carora ne aflam fie ca vrem, fie ca nu.
Dar toate acestea ne pot oferi, vreodata, vreo garantie? Tot ceea ce facem premeditat ne duce intr-adevar mai aproape de ceea ce vrem in final? Ne ajuta sa fim mai buni, mai fericiti, sau intamplarile pe care le generam sunt doar niste iluzii care ne ajuta sa "savuram" timpul pe care suntem obligati sa il devoram?
O intrebare al carei raspuns il vom afla cu totii la un moment dat, dar care nu ne va mai putea ajuta cu nimic.
Poate, intr-adevar, lucrurile marunte si aparent lipsite de orice valoare sau semnificatie sunt cele care dau farmec vietii.

(foarte) Scurt tratat de evadare

2008-09-07T00:59:00.003+03:00

Cat de teama ar trebui sa iti fie pentru a renunta la ceva ce visezi, in detrimentul a ceva cu care esti obisnuit?
Concret: apuci pe un drum, o cariera, un oras, prieteni, apucaturi. Chestii de conjunctura si nimic neobisnuit pana aici. Insa, de la o vreme, iti incolteste in minte gandul unui alt job, oras, peisaj social, tabieturi, toate croite dupa propria-ti fiinta, adaptate aproape 100% tie si felului tau de a fi. Ce faci?
Toti vrem la un moment dat sa o luam de la capat, sa ducem viata cu care ne identificam cel mai bine si pe care vom fi mult mai fericiti sa o traim.
Trecand peste partea cu identificarea si dorinta de a te afla in alt peisaj, peste calculele pragmatismului firesc si inainte de stabilitul detaliilor organizatorice inerente, e cazul sa iti pui o intrebare simpla: "de ce nu?".
E ceva ce te impiedica, adica ceva ce te impiedica cu adevarat si cu niciun chip nu poti sa treci peste?
Probabil ca nu, desi raspunsul este de cele mai multe ori afirmativ. Doar justificarea comoditatii, temerilor, conservatorismului, carentelor personalitatii, etc. Lucruri ce devin periculoase odata scoase la lumina. De aceea e mai bine sa le lasam in bezna odata si pentru totdeauna. Si sa trecem peste...
Sa faci o lista cu plusuri si minusuri? Mai bine incepi cu un plan, apoi lista. Asa spune cartea. Incepi cu inceputul, adica cu tine. Cu ce vrei. Apoi aliniaza si adapteaza datele. Vezi ca ceva nu se potriveste, substitui. Vezi ca ceva merge imbunatatit, te bucuri.
Apare problema dead line-ului. Parca cincinalul suna cam aiurea, dar daca altfel nu se poate mergem si pe varianta asta.
Consultanti? De o bicei e mai bine fara. Te trag inapoi, chiar daca fac parte si ei din noul peisaj. Exemplul personal e un magnet foarte puternic si va face minuni atunci cand vei dori sa fii urmat de cineva anume. Trust me on that.
Invata! Non stop, oriunde. Invata despre noile idealuri. Unde mergi, cand, cu cine, cu ce, ce vei face. Nu e mai greu decat pana acum, doar diferit.
Ai planul, acum apuca-te de el. Restul este doar teorie si munca. Apoi distractie. Si in sfarsit, ceea ce iti doresti. O viata.

Lovely day

2008-08-23T20:21:00.005+03:00

Farmecul cautarii sau a ceea ce se afla la capatul ei?

Erica Jennings, It's A Lovely Day

Doer, watcher, wanderer

2008-08-23T19:30:00.009+03:00

Viata are multe de oferit. Mult prea multe pentru a ne permite sa asteptam ca totul sa vina de la sine catre noi.
Poate ca felul nostru de a fi se modeleaza de la situatie la situatie, de la experienta la experienta, se compune dintr-un amalgam de atitudini, insa mereu una ne va domina existenta.
Intr-o carte pe care am citit-o de curand scria ca oamenii isi autoprogrameaza inconstient in anii copilariei destinul pe care il vor avea. Ceva de genul "de ce iti este frica nu scapi", dar si cu conotatii pozitive. Iar acest lucru ii indeamna catre un anumit mod de abordare a existentei.
Astfel devenim "doers", "watchers" sau "wanderers".
Nu pot spune ca un tip din cele trei este superior celorlalte. Fiecare isi traieste viata cum simte.
Unii prefera sa nu astepte nimic sa treaca pe alaturi fara sa incerce sa intervina. Ei stiu mereu ce sa faca. Dar nu vor avea timp pentru asimilari complementare.
Altii sunt fiinte contemplative. Fie asteapta ceva, fie se bucura de spectacolul din jur, traiesc pentru a intelege. Dar vor experimenta mai putin.
Iar altii au un drum numai de ei stiut, cei care abordeaza totul cu cea mai pura forma de originalitate pe care le-o poate darui natura. Fara a le pasa de multe conventii, traiesc asa cum simt, cu un pret.
Partea interesanta este ca viata te poate duce intr-un punct in care iti doresti mai mult decat ai fi dispus sa obtii in mod obisnuit. Simti nevoia sa traiesti dublu, sa intelegi, sa simti, sa faci. Sa iei cate ceva din fiecare.
Avem puterea sa schimbam ceva sau nu?
Tu ce esti?

Parfum

2008-07-23T22:09:00.006+03:00

C'est vrai, je suis encore ici...
Ce inceput mai bun pentru un post despre parfumuri?
Alergand putin vara asta "per fumum"-ul capitalei cu aspect de vesnic santier, m-am tot lovit de varietatea aromelor preferate de romanii care doresc cu tot dinadinsul sa personalizeze intr-un fel sau altul aerul ce ii inconjoara.
Vrand-nevrand, ce e tare te face atent, maxima cu care se pot mandri tipele de mall, (stiti voi, cele imbracate in general in alb, accesorizate exagerat si fara gust cu biju-uri aurii si genti cu lacatel pe care initialele apar mari, sa fie vazut de toata lumea ce geanta de lux avem), care ziua in amiaza mare viziteaza etajele cu restaurante din mai sus amintita locatie. Nu pot sa zic, fiindca mirosul de mancare vine ca o binecuvantare si alunga precum tamaia necuratul odorurile dulci si ieftine, care merg mana in mana cu Canicula. Cine o mai fi si ăsta acuma, altul care face ravagii...
Imediat renunt la aerele conditionate dinauntru si ies pentru o gura de oxigen proaspat iesit din tevile de esapament ale celor care isi petrec ziua de munca la volan. Ma indrept spre o statie RATB in speranta ca ce vine e gol. E plin.
Urc cu greu si constat ca obiceiurile predecesorilor nostri romani, pentru care baia zilnica era o procedura foarte importanta, nu sunt respectate de toata lumea. Nu vad in jur nici indieni, nici pakistanezi, nici malayezieni(la astia sunt interzise parfumurile!). Stramb din nas, ametit de sudoarea pensionarilor. Nasol moment.
Cobor si urc apoi catre etajul 2 al unui shopping center central in cautarea unor reduceri. Acolo, in unele spatii, muzica merge mana in mana cu alt concept de marketing modern, mirosul. In toate magazinele ce promoveaza un brand miroase la fel. Aiurea modern. Francezii isi parfumau incaperile palatelor inca din secolul 17, la fel si mobila, nu mai zic de haine, mai ales manusile. Fiecare membru al familiei regale avea o mireasma preferata si servitorii stiau in camera cui intra. Interesant de imaginat mirosul promotional al unei canapele Luis XV...
Nu gasesc nimic interesant ca model sau pret, decat ceva miros de cauciuc si iz de contrafacere de care prefer sa nu ma apropii.
Din nou stradă, cald si aglomeratie. Ma plimb putin, privind cu speranta la norii care incepusera sa ne faca cu ochiul.
Vad o librarie. Intru si ma bucur sa gasesc cu totul altceva. Mirosuri florale, ceaiuri natural aromate si prospetime. Poezie curata.
Apropo! Voi ati observat ca lumea a inceput iar sa citeasca?
Pana la urma, cel mai bun parfum pe care l-am savurat saptamana asta a fost cel de femeie. Cu admiratie pentru Givanni Arpino.

Bright New One

2008-05-23T20:51:00.001+03:00

Te-ai plictisit?
Ajunge cu ce ai, cu ce faci, cu ce vrei, cu ce poti?
Vorbesti mai mereu de schimbare?

Led Zeppelin, All my Love

Iti place sa hoinaresti pe strazi noaptea in cautarea unei senzatii pe care nu ai mai simtit-o pana acum, te detasezi adesea de tot ce s-a intamplat peste zi, iar gandurile iti confirma ca poti mai mult, mult mai mult?
Ei bine, DA! Ai nevoie de ceva nou, ai nevoie de ALTCEVA.
E deajuns sa ramai nemiscat si sa asculti cum noutatea se afla chiar langa tine, o intalnesti la tot pasul si sta sa fie apucata si invitata la joaca... Vei vedea cat e de usor, doar asta iti doresti, nu? Daca vrei sa stii: si ea te doreste pe tine!
Doar suntem oameni, vorba reclamei. Asta inseamna ca suntem dependenti de schimbare, vrem nu vrem...
Blamezi uneori conservatorismul, dar ne recunoastem prin traditie si evoluam de multe ori pe seama hazardului. Esti eroul vietii tale, insa pentru a te putea striga cineva pe nume va trebui sa devii mult mai mult de atat. Crezi ca te tine?
Asteptarea nu e buna, nu iti va aduce niciodata inapoi timpul pe care ti-l pretinde.
Incearca si vezi, doar cel nou esti chiar TU!

Un alt fel de suferinta

2008-05-12T00:56:00.007+03:00

Se spune ca suferinta ii uneste pe oameni...
Nu ma refer doar la situatiile de zi cu zi, cand spiritul oprimator al sefului se intalneste cu spiritele oprimate ale subalternilor, iar acestia, intr-un avant plin de solidaritate o pun de-o barfa cu conotatii care mai de care mai sadice cu putinta la adresa inculpatului de mai sus.
Dictonul isi are originea in vremuri de mult apuse, in care principalele griji nu erau nici pe departe legate de proasta functionare a aparatului de aer conditionat de la birou. Daca ne gandim doar la numeroasele razvratiri invatate pe la istorie (sau nu), vom intelege avantul pe care suferinta in grup il poate da maselor.
Putina dramatizare nu strica niciodata, insa nu despre asta vreau sa vorbesc acum. Problema pare mult mai complicata.
Dincolo de interpretarile cu origini foarte variate, gen conflagratii in numele unor idei comune sau impotriva acestora, teoriile conform carora oamenii simpli si apasati de povara traiului de pe o zi pe alta sunt cei care pot socializa "mai bine"(se ajuta mai mult) intre ei, par destul de actuale.
De cate ori nu am auzit ca darnicia unora este direct proportionala cu lipsurile lor?
Lucru perfect completat de zgarcenia si avaritia proverbiala a altora, foarte avuti...
Astfel de exemple se gasesc la tot pasul, iar firescul tinde sa acopere toata problematica in discutie.
Interbarea mea este alta: regula este valabila si atunci cand vine vorba de "chestiuni amoroase"?

Ma intreb...

2008-04-22T13:59:00.004+03:00

Oare ne sta in fire sa ne cufundam de-a dreptul existenta in micile probleme ale vietii de zi cu zi sau suntem supusi unui tratament nascator de comportamente deviante?
Job, casa, vreau masina, unde merg de sarbatori, cu cine, cu ce ma imbrac, de cate ori, cand ma dezbrac, de cate ori, spe ce alerg, pe cine urmaresc, ce telefon, ce strada, ce oras, cat vreau, ce pot, ce nu pot,ce stiu, ce vreau sa stiu, ce carte, ce joc, ce mai alergatura spre ceva neconturat suficient de clar...Se spune ca prima conditie ce trebuie indeplinita pentru a obtine ceea ce vrei este sa stii ce iti doresti. Este conditia necesara dar nu si suficienta pentru a tinde catre idealul unei fericiri.
Iar daca alegi sa astepti inspiratia, in speranta ca odata cu ea va veni si reusita, s-ar putea sa astepti si mult si degeaba.
Pe de alta parte, fara putina imaginatie nu poti configura un traseu de urmat, aducator de satisfactii intr-o lume in care se propovaduieste unicitatea, dar se asimileaza omogenitatea.
Deci: cine face diferenta? Noi, prin rigurozitate, principii, disciplina, munca, optiuni judecate si decizii bine analizate, sau tot noi, prin inspiratie, intuitie, talent, instincte si chemari naturale, afinitati si preferinte, trairi unice si curiozitati satisfacute?

When you fly away - draft -

2008-04-09T12:48:00.008+03:00

When it comes to understanding who you are, things turn around your ideas just like a kite in the wind, waiting for the "big great blast" to throw it in the right direction.
Living on your own... It's been said, it's been done before. But nothing compares to your own free world and experience. So, we don't have a pattern, except for our own imagination and futurology skills.
The right decision always seems to be the one you take, no matter the consequences.
Assuming the first step is already history, let's see what is it to be done from now on.
First of all, take some time to exercise the new you. Try to see what happens next, what you do wrong and what seems to be right in the first few days or even weeks, depends on the situation.
Adapting to new challenges is the next step to be taken. Decide wether you like doing this or that and rather find the compromise then denying everything.
Next, concentrate on the things you can do now and couldn't do before. It's going to be a lot of fun, but never exagerate. It can be tricky. And it's the quickest way to failure.
Be responsable. Be honest and always do things when supposed to.
Just live and make plans. Learn as much as you can, without considering the others.
It's all up to you now, and that's what you should always remember.

This is a far-from-complete guide of things you should consider when living home for home.
Please give a hand!

Ce e mai important pentru tine?

2008-04-01T20:33:00.006+03:00

Sunt anumite lucruri carora tindem sa le dam o importanta mai mare decat au.
"Oare ce va zice seful daca maine sun la lucru si spun ca imi este rau sau ca imi iau concediu medical cateva zile? Ce parere isi va face despre mine?";

"Ar fi mai bine ca diseara in club sa port bluza rosie sau pe cea albastra? Sa merg cu parul intr-un fel sau altul? Ce ceas sa imi iau? Oare ce va zice X despre mine?";

"I-am cumparat lalele si ii plac trandafirii. Ce va zice acum?"...

Griji inutile. Peste zile sau saptamani, aceste lucruri vor fi deja date uitarii, iar ceea ce va ramane in urma deciziilor tale va fi ceea ce conteaza cu adevarat: ceea ce simti, o atitudine, o intentie, o amintire de nepretuit.
Ce daca seful va zice ca poate nu te doare capul? Ce daca iesi in oras si cheltuiesti aiurea mai mult decat ti-ai fi permis? Ce daca vrei ceva la un moment dat si nu rezisti tentatiei, iar apoi constati ca mai bine nu ai fi dat curs acesteia?
Viata inseamna mult mai mult decat impresii de moment, scantei ce se sting imediat si imagini pierdute aiurea in amintiri.
Gandeste-te mai mult la tine si la ceea ce vrei si iti place. Cu totii avem visuri, unele realizabile, altele nu. Dar si cele ce par nerealizabile ar putea fi, nu-i asa?
Pentru tine, ce e mai important?

Paradisuri superficiale

2008-03-05T18:31:00.008+02:00

Sunt ideile cu care te joci cand spui ca ti-ar place sa fii undeva anume, sa ai ceva anume, sa te porti intr-un fel anume, toate greu de dobandit deocamdata. Sunt ganduri aruncate in joaca, alternative existentiale de moment, franturi de memorie decupate de aiurea.Si pe toate le lasi in urma, ceea ce ramane fiind doar vaga promisiune ca poate candva, undeva, iti vei face cadou o astfel de iluzie, doar de dragul prezentului.
Sa fie oare aceste dorinte masura gustului sau cea a sperantelor?
Pentru ca in al doilea caz ar trebui sa urmeze mai mult decat un oftat plin de o vaga speranta. Ar insemna sa facem ceva, sa ne dedicam intru totul obtinerii acelui lucru ispititor.
Dar cum reusim sa ne hotaram asupra a ceea ce ne dorim mai mult si mai mult? Probabil ca in functie de calea pe care ar trebui sa o urmam. Cale ce uneori este mai importanta decat capatul ei.
Exact ca viata.

Urbanism

2008-02-26T21:23:00.004+02:00

Incercati urmatorul exercitiu de imaginatie:
Iesiti intr-o seara sau noapte intr-un spatiu larg si deschis, de preferat o piata centrala. Apoi eliminati toate cladrile din peisaj.
Ceea ce ramane este apasarea stelelor si strazile neprotejate, misunate de oameni si masini.Omul este un animal pe care nu il bate vantul...

Spatii verzi

2008-02-22T18:11:00.008+02:00

Fie ca sunt amenajate sau nu, spatiile verzi au oferit intoteauna liniste, relaxare si aer curat, stari generale de bine sau, dupa caz, inspiratie si invitatii sportive.
In orase, astfel de oaze pretind amenajari si cer atentie, pretuite fiind din cauza raritatii lor. Insa acolo unde verdele domina peisajele pe sute sau chiar mii de kilometri patrati, regulile se schimba... In acele locuri, tot ceea ce nu este verde se supune legilor nuantei dominante si are nevoie de protectie.Cam la fel se intampla si cu noi. Unicitatea ne face speciali, dar puterea sta de fapt in unitatea pe care o manifestam.
Se pare ca spatiile verzi din viata noastra ne ofera masura atentiei de care avem nevoie si a celei pe care o oferim. Depinde ce alegem sa fim: cei unici sau cei multi. De fapt voiam sa spun cei uniti.
Raspunsul la aceasta intrebare este cel afirmativ. Si un motto la care am aderat.
Il (re)cunoastem?

Leapsa de la White Shadow

2008-02-19T00:02:00.002+02:00

1. Cat timp acorzi internetului?
Cam o ora si jumatate pe zi. Nu mi se pare nici mult, nici putin.

2. Cel mai interesant blog pe care-l citesti?
Cel al AnaAyanei. Este foarte complex, profund, scrie cam pe stilul meu si pur si simplu vreau sa aflu si opiniile altor oameni pe temele propuse de autoare.

3. Leapsa merge mai departe la Oana si Cristal

Coincidente

2008-02-18T23:42:00.006+02:00

Cateodata am impresia ca toate merg in aceeasi directie, lucrurile sunt aranjate si parca urmeaza acelasi plan, totul pare ca se indreapta catre aceeasi finalitate si se leaga...
Nu prea cred in coincidente si totusi, ele se fac simtite atunci cand nu ne asteptam.
Zilele acestea ma preocupa limbile straine: am cautat meditator pentru suedeza si am gasit; am examen la limba engleza, iar la munca am de tradus un document din romana in limba lui Shakespeare, lucru putin obisnuit, deoarece aceste sarcini revin de obicei altcuiva.
Ceea ce mi s-a parut si mai neobisnuit a fost faptul ca, in decursul saptamanii trecute, din cele cinci cunostinte noi pe care mi le-am facut prin intermediul prietenilor, patru sunt absolventi de limbi straine, iar unul lucreaza intr-un birou de traduceri. Si de la fiecare am obtinut informatii care imi folosesc si imi influenteaza in bine activitatea pe moment.
Nici nu stiu daca sa ma amuz sau sa ma mir de acest lucru, insa chestii de genul asta se intampla si altora.
Sa fie oare regulile imuabile ale universului de vina sau doar imaginatia mea a luat-o putin razna, afectata vizibil de importanta majora pe care am acordat-o subiectului in sine in ultimele zile?

Erase and rewind

2008-02-12T17:50:00.000+02:00

Viata nu ne ofera niciodata o a doua sansa.
Nimic nou sub soare, de vreme ce timpul este cam singura resursa neregenerabila si de care omul uneori se lipseste, inspirat fiind de iluzii, sperante si tot felul de promisiuni.
Poti sa te razgandesti in privinta unui lucru pierdut intre amintiri, insa asta naste o eventualitate care ne poate oferi doar raspunsuri, explicatii si uneori solutii pentru ceea ce va veni.
Nu poti repara nimic, asa ca nu te mai obosi sa indrepti lucrurile: nu poti vindeca toate cicatricile, oricat de dureroase ar fi devenit intre timp...
Totul trebuie sa se fi intamplat cu un motiv, totul trebuie sa fi urmat o logica de necontestat, din vreme ce faptul este consumat. Nu exista loc pentru regrete.
Inainte este singurul sens, unicul...
Viata nu ne ofera niciodata o a doua sansa. Doar cei de langa noi pot face asta!

The Cardigans, Erase And Rewind

P.S.: Acest post nu este despre o drama sentimentala traita in trecut, ci despre una viitoare. Si care nu imi apartine.
P.P.S.: La urma urmei, de ce sa iti doresti sa o iei de la capat, cand stii ca la un moment dat te vei trezi si vei constientiza ca rezultatul este mereu acelasi?

Pretul limbilor straine

2008-02-06T19:50:00.000+02:00

Scriam in urma cu ceva timp despre Suedia si cum ca mi-ar place sa locuiesc acolo sau macar sa vizitez aceasta tara.
Ei bine, saptamana trecuta am simtit ca a venit timpul pentru urmatorul pas catre implinirea acestui vis si am aplicat pentru cursurile unei institutii specializate, nu dau nume.
Toate bune si frumoase, am completat un formular de inscriere si urma ca in scurt timp sa primesc absolut toate instructiunile de care aveam nevoie, prin e-mail.
Oamenii au fost prompti, astfel ca a doua zi la 8.00 aveam in fata toata "documentatia".
Si acum vine partea cea mai interesanta: cursurile de suedeza sunt structurate pe 6 module, functie de nivelul de competenta, de la incepator la avansat, fiecare din aceste module insumand 42 de ore. Fiecare cursant stabileste impreuna cu profesorul locul si ora fiecarei sedinte, program flexibil si gen de curs unu-la-unu.
Singura problema este pretul: 100RON/ora, 4200 RON/modul si nu mai putin de 25.200 RON pentru a deveni cunoscator al limbii. Adica 7000 de EURO.
Adica destui bani cat sa beneficiezi de:
- 1 bilet dus-intors pana la Stockholm, apoximativ 700 euro;
- cazare 4 luni, aproximativ 2500 euro;
- cheltuieli hrana, aproximativ 1600 euro pe toata perioada;
- alte lucruri, restul de 2200 euro;
- Cursuri gratuite de limba suedeza!
Ei bine, da, este mai rentabil sa mergi pana acolo, sa stai cateva luni si sa si faci cursurile respective, chiar cu profesori suedezi.
Si ca sa inchei intr-o nota optimista, respectiva institutie organizeaza si cursuri de grup, al caror pret il voi afla curand si sper sa fie cam de 7-8 ori mai mic...
Altfel voi cauta si alte solutii.
P.S.: stie cineva suedeza si da meditatii?

Tu ce faci ca sa te relaxezi?

2008-02-03T00:43:00.000+02:00

Tot cu gandul la motivele de neliniste provocate de iminenta unor examene (ca doar suntem in sesiune) si la "retetele" ce trebuiesc urmate pentru o cat mai buna eficienta in invatare, retete la care unii studenti tin mai ceva ca la notele lor, am ajuns la concluzia ca nimic nu este intamplator in aceasta perioada si, mai mult, fiecare isi dezvolta un "sistem" anti-stres propriu si personal, pe care il foloseste de cate ori simte nevoia.
Eu unul am cateva lucruri pe care le fac in mod obisnuit pentru a ma destinde putin in cazul in care am parte de o zi sau o saptamana mai plina ca de obicei:
* la sfarsitul unei zile de munca incununata si cu o raita prin oras pentru rezolvarea diferitelor probleme, aleg sa merg pe jos acasa, ascultand muzica la mp3 player. Chestia asta me detensioneaza si ma ajuta sa ma desprind de problemele profesionale si nu numai.
* dupa o zi plina in care am stat in casa invatand, imi place sa ies sa imi cumpar fructe. As putea sa merg sa cumpar orice altceva, insa alegerea fructelor ma relaxeaza...
* la sfarsitul unei perioade mai lungi de timp in care mi se intampla sa intru in priza, o saptamana de exemplu, vinerea seara merg intr-o librarie si imi cumpar o carte sau doua, pe care imi propun sa le citesc saptamana urmatoare. Chiar daca nu reusesc intotdeauna. Dar plimbatul printre carti si rasfoirea acestora in cautarea "norocoasei" ma linisteste complet si imi aminteste ca week-end-ul abia a inceput.
* ca distractii relaxante de week-end aleg printre altele iesitul la teatru. Prefer comediile. E mult mai bun decat vizionatul unui film acasa si imi ofera ocazia sa vad tot felul de oameni interesanti. Si imi deschide mereu apetitul pentru o noapte lunga intr-un club cu muzica live.
* atunci cand am ocazia, dupa 5 zile foarte lungi imi place sa iau trenul si sa plec undeva la munte, intr-o statiune. Calatoritul cu trenul este esential, are un farmec aparte, parca ma pregateste pentru aerul tare si atmosfera de vacanta.
Si cu o ccompanie potrivita, efectul este garantat.

Nu stiu daca toate acestea constituie o reteta potrivita pentru toata lumea, insa nu cred ca as putea renunta la nimic de pe lista. Sunt pur si simplu lucruri care imi plac si care ma relaxeaza. Asta e ceea ce fac eu. Tu?

Leapsa cu cartea, de la Diana

2008-02-02T23:11:00.000+02:00

Directorii de creatie sunt ca medicii-dealeri din Turul Frantei: isi dopeaza campionii pentru performanta si ii dreg cand sunt avariati.
Iata de ce Octave a trecut din CP in CP - din casa particulara in clinica particulara.

Frederic Beigbeder, 14.99E

Break-up (II) - Cand stii ca e posibil sa nu mai...

2008-01-27T11:42:00.000+02:00

De obicei nu trag concluzii la prima vedere. Adica, sa gresesti e omeneste, i se poate intampla oricui, chiar si EI. Bineinteles, sunt lucruri peste care poti trece si lucruri peste care nu.
Raman la lucrurile minore. Sau relativ minore, dar care devenite obisnuinta, se transforma in chestii destul de importante.
Nu m-as desparti de o fata doar pentru ca are in obicei sa intarzie, chestia asta se poate remedia cu sfaturi, presiuni si promisiuni din partea ei. Dar atunci cand iti dai seama dupa o luna sau ceva de genul ca sufera de un complex de superioritate, ca jigneste pe toata lumea, chiar si in gluma, sau cand descoperi cateva minciuni, fie ele si lipsite de un mobil pertinent...
Ma rog. Prefer sa astept si sa imi dau seama daca ceea ce m-a deranjat se repeta. Apoi ii spun, verde in fata, ce cred si ce nu imi convine. De obicei, fetele reactioneaza destul de bine la astfel de discutii. Asa am observat. Imi spun ca nu si-au dat seama, ca le pare rau sau chiar ca nu si-au imaginat ca ma deranjeaza. In orice caz, faptul ca nu se va mai intampla este aproape o certitudine.
Si asta doar pana la proba contrarie. Proba care mie imi demonstreaza o rea intentie, nepasare si superficialitate. Adica exact motivele pentru care o relatie nu prea mai poate fi salvata.

Simple theory (draft 1)

2008-01-22T23:10:00.001+02:00

Fii principial! Un indemn pe care l-am auzit de multe ori. Construieste-ti propriul set de reguli pe care sa le urmezi fara exceptie! Dezvolta-ti propriul sistem, creeaza-ti o dependenta! Proceduri pe care sa le aplici relativ orbeste atunci cand te afli intr-o situatie speciala.
Desi in ochii unora sunt o persoana intransigenta, refuz sa vad strictetea principiilor, refuz sa tratez o situatie ca pe o similitudine. Orice experienta este unica si merita tratata ca atare. Iar regulile sunt guideline-uri, drafturi sau simple puncte de vedere. De aceea aleg sa nu ma supun. Simt altfel libertatea.
Cum e sa nu faci un lucru din principiu? Chestia asta suna mai mult a scuza...

Break-up (I) - Cum sa te desparti de ea in 1001 pasi simpli - INTRO -

2008-01-20T13:46:00.002+02:00

De fiecare data cand ma gandesc sa pun capat unei relatii care este pe cale sa se transforme intr-un sir lung de intalniri din obligatie si obisnuinta, incep sa ma chinuie adevaratele "probleme", toate legate de un singur aspect: Cum?!
Stiu, e simplu, te intalnesti, ii spui si cam gata... Usor de zis!
"The shitty part" intervine atunci cand stiu ca sentimentele ei o fac inca sa viseze la o happy-ending-everlasting love story.
Si de fiecare data, absolut de fiecare data, sfarsesc prin a avea mustrari de constiinta atat de tulburatoare incat aproape imi doresc sa ma paraseasca si pe mine cineva macar o data. Sunt constient si am mai spus-o: ai grija ce iti doresti, ca s-ar putea sa ti se indeplineasca! Isn't life a bitch?

Smokie, Stranger

Afterwards

2008-01-05T13:04:00.000+02:00

Am senzatia naturala ca vacanta de sarbatori s-a terminat prematur, m-am putut desprinde cu greu de atmosfera unor zile in care am facut ce mi-am dorit, am experimentat, am cunoscut si m-am simtit excelent. Sunt multumit si recunoscator ca am avut parte de o astfel de perioada si cred ca inca ma gandesc prea mult la ce trebuie sa fac pentru ca anul acesta, de sarbatori, sa am parte de ceva si mai special. Ca asa se intampla, mereu vrei mai mult...
Important este ca am ramas cu o amintire frumoasa si cateva prietenii interesante.
Si cu o melodie,
Paris Combo, Living Room

Cei mai frumosi ani

2007-12-17T18:21:00.000+02:00

"Scrisori ale unei femei din veacul al XV-lea."
Hartie galbena, rochie cu trena larga, coafura impecabila, lumanare, pana, masa de lemn, camera spatioasa si linistita, romantism, secrete, intimitate.
Eu la asta ma gandesc atunci cand incerc sa descifrez universul acestei franturi.
O clipa indepartata, curata si proaspata peste ani. Aproape tabu.
* * *
"Scrisori ale unei femei din secolul XXI."
Eventual e-mailuri, notiunea mai ca isi pierde sensul, costumatie business, eventual birou, aglomeratie, job description. Majoritatea prietenilor nostri nu au expediat ganduri intime intr-un plic niciodata. S-au facut sondaje * * *
Lumea se schimba, s-a schimbat si se va schimba mereu. Nu este niciun mister in asta.
La fel cum cu totii stim ca ne este imposibil sa vedem cu douazeci de ani inainte cu o marja de eroare acceptabila. Exercitiul in sine nici nu se merita, insa viitorul apartine celor care pot sa il intuiasca. Economia se bazeaza pe previziune, viata noastra se desfasoara pe baza analizei optiunilor. De obicei, traim prin prisma a ceea ce urmeaza sa se intample. Absolut tot ceea ce intreprindem are un scop realizabil sau nu mai tarziu.
* * *
Se spune ca in ultimii 2000 de ani Homo Sapiens Sapiens nu s-a schimbat prea mult. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca daca iei de mic un om ce s-a nascut pe vremea lui Isus si il lasi sa traiasca in zilele noastre, nu am vedea nicio diferenta. S-ar adapta perfect. Ar avea tot ce ii trebuie. Spun ei, in ciuda poluarii si bolilor noi aparute intre timp.
*
Probabil lucrurile vor sta cam la fel si peste doua milenii. Asta nu ma intereseaza.
Scrisori, schimbare si lucruri care raman la fel peste timp.
Ceea ce ma intereseaza cu adevarat este cum vor arata anii care vor veni. Pentru ca stiu ca vor fi cei mai frumosi. Nu este intotdeauna asa?

Sarbatori

2007-12-10T22:23:00.000+02:00

Oare de ce nu am auzit pe nimeni, pe absolut niciunul dintre prietenii mei tineri si necasatoriti sa spuna ca isi face Revelionul acasa? Parca daca spui ca ai petrecut sarbatoarea dintre ani acolo unde locuiesti, ai ratat complet evenimentul.Eu unul nu am putut sa ma hotarasc nici macar sa raman in oras... Parca am fost teleghidat catre munte, ca e mai "la moda". Bagaje, mancare carata cu masina, 190 km de mers, zece tineri intr-o casa saseasca, muzica de pe cd-uri si cateva artificii. Si cand ma gandesc ca trei camere raman goale in mijlocul Bucurestiului, impreuna cu tot ce numesc eu confort, super-sistem audio, un frigider plin din care nu trebuie aleasa mancarea "rezistenta" la drum, dulap din care nu trebuie sa mai sortez si sa inghesui haine in geamantan, supermarket non-stop langa scara, etc., parca imi pare rau... What was I thinking?!?!
Poate la anul!

Input

2007-12-08T19:48:00.001+02:00

Duritatea nu se exprima in cuvinte. Ea se vede si mai ales se simte, este relativa. Solitudinea este o optiune, cea de a fi alaturi de tine fara vreun alt fel de companie, indiferent de cati oameni ai avea prin preajma. Fata in fata cu provocarile lumii te simti ca un boxer cu mainile goale caruia nu ii pasa de ce se va intampla in ring, atata timp cat ramane in picioare. Ai de partea ta regulile jocului. Le stii si mai ales le intelegi rostul. Lumea nu este facuta sa te conduca, sa te supuna. Este locul in care te desfasori si actionezi. Singur. Cu cateva miliarde de oameni misunand imprejurul tau. De unii dintre ei ai nevoie, tot ce trebuie sa faci este sa alegi cu grija dupa observatii indelungate. Si mai trebuie sa stii ce vrei de la fiecare.
Alegerile le faci impacat cu propria constiinta. Stii ca nu ai cum sa dai gres, esecul se contureaza numai pe baza evenimentelor imposibil de prevazut si care apar intamplator. De fiecare data ai cate ceva de invatat. Te pregatesti, devii mai bun, mai puternic, mai calculat, machiavelic uneori. Nu ai nimic de pierdut, niciodata. Lucrurile la care tii le protejezi, asta se poate.
"Trupul trebuie sa devina unealta desavarsita a sufletului tau!"
Frumusetea jocului nu sta in castigarea acestuia, asa ceva nici nu exista, ci in faptul ca esti o parte a lui. Tot ce trebuie sa faci este sa constientizezi unde te afli, ce esti si incotro te indrepti. Iar restul...
Restul este trecutul, un trecut in care eram tanar, dur, rece si singuratic si nu priveam niciodata inapoi...

Esenta minciunii

2007-12-03T22:22:00.000+02:00

Ce este mai important decat adevarul?
Ceea ce credem noi ca ar fi adevarul.

Morcheeba, Otherwise

Lucruri care atrag...

2007-12-03T20:47:00.000+02:00

Magnetii. Pot atrage si oameni. Pe curiosii interesati de fenomen.
Aceiasi curiosi vor fi atrasi de multe alte lucruri inrudite sau nu cu proprietatile pietrelor lui Magnes. De exemplu, de joaca, manifestare specifica deopotriva copiilor cat si celorlalti. Vreau de multe ori sa ma joc si de si mai multe ori reusesc. Hazardul lasa loc experimentelor, iar eu imi pun multe intrebari. Acest lucru ma atrage. La fel ca verdele si albastrul. Ca apa plata atunci cand imi este sete sau ca un pat cand imi este somn...si nu numai. Te poti uita la un tablou ore in sir? Doar in cazul celor care te atrag. Acestea exista! Pe cuvant...
O excursie in Fidji? Ma atrage cel putin ideea.

Problemele apar atunci cand ne atrag oamenii. Normal ca ne atrag, suntem fiinte sociale doar, nu putem trai in singuratate sau ura. Iar specia tinde sa se perpetueze, sa evolueze si, in consecinta, comunicam pentru a trai. Pentru noi si pentru altii. Si tot noi stim asta si ne folosim de slabiciunile noastre ca sa ii atragem pe altii in cursa intereselor proprii. Si tot noi nu stim mereu asta si ne lasam atrasi in cursa intereselor altora.
Pentru ca suntem influentabili si slabi in fata ispitelor care devin ispite pentru ca asa vrem, iar acest fenomen pare ca ne atrage uneori mai mult decat perpetuarea speciei ca proces. Manipularea este consecinta popriilor demoni si pare ca targul se umple din ce in ce mai mult si mai repede. La fel ca Piata Unirii intr-o zi care poate trebuia sa fie mai friguroasa... Cine stie, poate frigul ar fi fost solutia, poate el ne-ar fi adus cu picioarele pe pamant, poate mai sunt si alte fenomene, alte lucruri care sa inverseze procese, insa acestea doar ar fi facut loc altora, mai puternice, mai mari, mai dureroase. Acesta este viitorul.

Ce-ar fi daca...

2007-11-26T21:14:00.000+02:00

Sa zicem ca vrei mai mult si mai multe. Desi unii au impresia ca ai destule. Dar nu poti asa. Sa zicem ca vrei sa incerci ceva nou. Ce ai face?
De exemplu, eu as locui in Suedia. E un gand cu care ma joc din ce in ce mai des. De ce faza cu plecatul? E ceva similar religiei. Te-ai nascut cu una, insa esti mereu in cautarea unui Dumnezeu care sa fie al tau. Si cand l-ai gasit poate nu este cel pe care il cunosti de mic.
Revin. Suedia este una din cele mai bune locatii de trait, in primele trei din lume dupa unele studii. Aer curat, paduri cat cuprinde, lacuri, clima rece si sanatoasa, istorie, vikingi, PIB, civilizatie, cultura, salubritate, peisaje, conditii de munca, protectie sociala, oameni de calitate, populatie urbana 84%.

Greta Garbo, Ingrid Bergman, Ericsson, IKEA, Skype, Volvo, Alfred Nobel, ABBA, A-Teens, Ace of Base, The Cardigans, Europe, Therion, Roxette, Mini Anden, Björn Borg.
Celsius, Berzelius, Angstrom, Munthe, Erik Axel Karlfeldt, Selma Lagerlöf.
In Laponia te poti intalni cu Mos Craciun. Noapte polara.
Speranta de viata mare, 78 respectiv 83 de ani barbati/femei.
Toata lumea vorbeste engleza, insa pentru a te angaja acolo trebuie neaparat sa stii suedeza. Tara cea mai mare consumatoare de cafea din Europa. Suedezii sunt europenii care cheltuiesc anual cel mai mult pe turism.
O casa/apartament bun cu 3 camere costa in jur de 80.000 euro(mai ieftin ca la noi).
Este printre putinele tari membe UE care nu au restrictii pentru romani pe piata de munca. Poti sa obtii cetatenie in 5 ani! daca iti gasesti de lucru si locuiesti acolo, fara a face prostii, desigur.
Salariul minim: 1000-1200 euro.
Nu este un taram al fagaduintei, insa daca stii limba si esti bun in ceea ce faci, te poti angaja fara probleme.
Ar fi o varianta.

Perspective

2007-11-25T16:40:00.000+02:00

In foarte multe situatii de zi cu zi ma lovesc invariabil de multe clisee, stereotipii si analogii menite sa exprime regulile in jurul carora trebuie sa ne invartim. Sa luam o zi obisnuita... Dimineata ies din casa, ma indrept spe serviciu. Unul din portarii din scara blocului imi deschide usa. Il salut, el pe mine. Prefer sa merg pe jos pana la metrou, autobuzul care vine la 3-5 minute este prea lipsit de personalitate pentru numai 2 statii. In numai zece minute de mers pe bulevard zi de zi am ocazia sa vad aceleasi lucruri cu o frecventa extraordinara. Aceeasi masina opreste in dreptul bancii Raiffeisen pentru a descuia usa anticamerei in care se afla bancomatul(asta se intampla dupa evenimentul cu furtul unui astfel de aparat).
Doua femei de serviciu isi incep lucrul la aceeasi ora pe scarile lor. Un ziarist mai lenes abia descuie chioscul. Altul, harnic, de peste drum, are deja presa numarata si asezata. Deja ma cunoaste si stie ce cumpar pentru cititul pe metrou. Nu mai e nevoie sa ii cer. Metroul vine la aceeasi ora. E bine, ma scuteste de asteptat si imi fac un program la minut datorita acestui lucru.
Aglomeratia arata si miroase la fel in fiecare dimineata. Ajung la munca, din nou reguli si stereotipii. Seful are si el sefi, nu poate face una pentru ca nu are voie, face in schimb altele pentru ca trebuie. Colegii mei, la fel, in unele zile par teleghidati. Ii intreb de ce au dus la semnat un document, primesc acelasi raspuns: trebuie... Acel trebuie impersonal si univoc marcheaza majoritatea actiunilor pe care le intreprindem . Trebuie. A fost o vreme cand ma obseda acest termen, aceasta notiune.
Se termina programul, plec spre casa, la intoarcere nu am parte de experiente noi decat foarte rar(ultima a fost cand usile unui autobuz nu se puteau deschide in statie din cauza aglomeratiei dinauntru; au fost necesare 15 minute si mult mai multe injuraturi). Prefer sa schimb ruta pentru diversitate. Pe la 17.30 uneori plec la biblioteca. Iarasi, acolo trebuiesc multe lucruri. Garderoba, fara apa in sala, fara mapa, cu legitimatie, etc. Se face 20.00, trebuie sa plec. Uneori mai stau la o bere cu prietenii sau colegii intalniti la facultate, alteori merg acasa, alteori la o intalnire. Alt drum, nimic schimbat.
Ma tot gandesc daca trebuie sa fac asta in fiecare zi. Daca trebuie sa merg la lucru pentru a-mi satfisface o parte din trebuinte, conform lui Maslow. Trebuie sa merg la facultate, trebuie sa invat. Trebuie sa fiu condescendent. Trebuie sa ma port, sa vorbesc si sa fac ceea ce trebuie cum trebuie. Pentru ca trebuie.
De fapt nu trebuie nimic! Absolut nimic, iar asta este singura scapare. Incearca macar o zi sa nu trebuiasca nimic si vezi daca reusesti. Va fi greu.
Ceea ce am scris mai sus despre o zi din viata mea nu are nicio relevanta pentru mine. Este o zi trecuta, uitati-o. Ce are relevanta si merita amintita este o zi cu intamplari minunate care s-au intamplat pentru ca nu au trebuit sa se intample. Cate din amintirile tale frumoase s-au intamplat pentru ca trebuiau sa se intample?
Ne marcheaza lucrurile care nu trebuie, toate celelalte ne anonimizeaza. In fata noastra si a celorlalti. Unicitatea noastra ca fiinte umane irepetabile in timp si identice cu noi insine este data de ceea ce facem nefiind obligati.
Si inca ceva... Niciodata nu relationam cu institutii, birouri, legi, documente, dosare, ghisee, cozi, facturi, programe. Lucram cu oameni. Care construiesc si fac ceea ce am scris mai sus.
Iar oamenii sunt influentabili.

Inca mai e timp

2007-11-22T20:23:00.000+02:00

Nightwish,While your lips are still red

Am nevoie de o aventura noua. De ceva care sa ma readuca aproape de mine. Poate m-am saturat de oras, de program si de zilele cand am impresia ca fac aceleasi si aceleasi lucruri. Simt ca ceva nu mai merge. Nu vreau sa iau o vacanta, vreau ca totul sa se schimbe. Imi place viata mea de pana acum, doar e a mea..., insa timpul mi se pare insuficient si vreau sa incerc cat mai multe. Mi s-ar parea o risipa sa fac tot timpul acelasi lucru, sa am aceeasi ocupatie, sa fac mereu ceea ce am invatat. Vreau provocari, vreau sa ma aflu intotdeauna in situatia de a descoperi ceva nou. Ma simt ca si cum as fi locuit tot timpul la mare, iar acum vreau sa ma mut la munte. Simt ca nimic nu este batut in cuie, nimic nu este vesnic. Se spune ca in viata trei lucruri sunt imposibile: sa le stii pe toate, sa le faci pe toate si sa le iubesti pe toate.
Pana la urma daca vreau ceva ce ma opreste? Doar visul de a deveni mai mult decat sunt acum e de ajuns ca sa merg inainte. Pana la urma cu ce ramanem? Cu ceea ce suntem si ceea ce am facut.
Am colegi de munca trecuti de prima tinerete care asteapta pensia si se bucura ca au la 45 de ani in sfarsit o casa a lor, dar la care mai au de platit inca 10 ani. Unii se considera impliniti cand isi schimba masina, altii ca au reusit sa ocupe un post de mijloc si asta e mandria lor.
Astazi l-am intrebat pe unul din colegii mei ce crede ca a realizat in viata, cu ce pleaca de aici, de langa cei dragi. Am vorbit doua ore neintrerupte despre viata si sensul ei. Il respect enorm, este un om bun. Are o familie frumoasa, doua fete si o sotie pe care o ia zi de zi de la serviciu si merg impruna acasa. Dupa doua ore avea lacrimi in ochi. Imi spunea ca ii pare rau ca nu le-a oferit mai mult celor dragi. Visul lui este sa locuiasca in Franta, vrea asta de cand avea 15 ani. Acum nu mai are nicio speranta, simte ca imbatraneste si spera ca macar fetele lui sa isi indeplineasca visurile. Nu stie cand a imbatranit atat...
M-a marcat discutia de astazi si imi pare rau pentru el si pentru cei asemeni lui.
Ma gandesc ca inca mai am timp. Dar trece foarte repede. Trebuie sa fac ceea ce visez.

Despre normalitate

2007-11-19T23:38:00.001+02:00

De multe ori m-am intrebat daca sunt normal. Si de tot atatea ori am fost nevoit sa ma raportez la ceva anume ca sa gasesc raspunsul. Sa gasesc asemanari cu ceilalti si cu celelalte lucruri din viata mea cu care ma identific. Cred ca sunt normal. Fizic, cel putin. Doua maini, doua picioare... Etc.
Dar cum ramane cu celelalte aspecte? Sa zicem ca nu am creat in jurul meu tensiuni mai mari decat au putut suporta persoanele cu care am interactionat. O alta dovada de normalitate. Sa zicem ca la scoala m-am incadrat intr-o medie corespunzatoare unui procentaj anume. Din nou, cred ca sunt normal. Nu am fost pedepsit de lege pana acum si am incercat sa fiu cat se poate de politicos. Cred ca sunt normal.

Dar ce se intampla cand normalitatea mea nu este aceeasi cu normalitatea altora? Cum se stabileste cine este mai "normal"? Depinde la ce ma raportez. Sau la cine. Daca subscriu opiniei majoritatii, sunt considerat normal? Doar de catre cei asemeni mie. Ajungand aici, uneori incep sa ma intreb daca imi mai doresc sa fiu normal. Si raspunsul vine intransigent si clar ca intr-o dimineata normala de primavara: sunt anormal, insa in sensul bun al cuvantului!
Acum ma pot bucura?
PS: Normalitatea apartine, de obicei, majoritatii.

De citit

2007-11-18T18:32:00.000+02:00

Am primit o provocare de la o bloggerita, cu tema "Ce mai citim". Dupa cum bine spunea, viata unui tanar are parte de lecturi variate, insa daca mai este si student pe deasupra, atunci cititul devine cu adevarat o problema. Nu din punctul de vedere al timpului, vreau sa zic, ci din acela al optiunilor beletristice care tebuie sa satisfaca deopotriva dorinta cantitativa si obligativitatea selectiilor. Pentru ca eu unul am o multime de titluri in minte care asteapta o potentiala lecturare, insa trebuie sa fac loc in fata numai anumitor carti, alese dupa buna mea pricepere. Celelalte vor astepta sa le vina randul pana se vor plictisi si vor disparea din memoria mea.

Ce mai, inafara de numeroasele recomandari specifice facultatii de marketing, acum citesc "Orasele in miscare", de Arnold Toynbee din colectia Idei Contemporane. Este o serie extraordinara, dupa parerea mea.
De vreo doua zile meditez asupra Marilor Sperante ale lui Charles Dickens, carte pe care nu am citit-o la vremea ei, multumit fiind la un moment dat cu vizionarea ecranizarii(destul de reusita de altfel), insa imi place mult si ma bucur ca nu am renuntat la ea. Alta carte pe care o rasfoiesc mai mult pe drum este "Gen si personalitate", de Cerasela Tudose (doctor in psihologie), lucrare despre asemanarile si deosebirile dintre cele doua sexe. Psihologic vorbind.
Si pe langa toate acestea mai trebuie sa citesc si carti specifice domeniului in care lucrez, unde invatatul pare ca devine una din principalele mele activitati. Ceea ce mi se pare OK.

A venit Craciunul !!!

2007-11-13T20:17:00.000+02:00

Cu doua luni mai devreme. Si nu e o gluma.
Ati intrat in vreun supermarket/hipermagazin/mall/shopping center in ultimele zile? Nici nu s-au strans bine dovlecii si vrajitoarele de pe rafturi ca au si aparut saniutele trase de reni si Mos Craciunii de jucarie. Si dulciurile in ambalaje rosii cu stelute albe si fundite pentru cadouri, ghirlandele din crengute de brad, instalatiile cu luminite si cutiile mari cu rol decorativ. Ce mai, tot tacamul.Anul acesta comerciantii parca au intrecut masura. Au inceput campania de sarbatori cu mult inaintea ofertelor de sezon, doar-doar vor mai obtine ceva profit de pe urma clientilor vrajiti de atmosfera cu iz de zapada inca neninsa. Se stie din anii trecuti ca vanzarile marilor retaileri cresc cu pana la 70% in preajma sarbatorilor de iarna. Deci, romanii sunt darnici in astfel de momente si, prin urmare, slabiciunile lor trebuie sa fie exploatate la maxim!
Suntem introdusi cu vreo doua luni mai devreme in acel "shopping mode", in care devenim mai putin rationali cand vine vorba de cheltuieli... Chiar asa usor de manipulat ne cred marketerii care transforma iarna in kitch comercial?!
Eu unul refuz sa cred in astfel de campanii.

Planurile noastre cele de toate zilele

2007-11-10T23:37:00.000+02:00

Ma tot gandesc ce planuri sa imi mai fac... Nu cred ca as avea de pierdut daca nu gasesc ceva, am celelalte proiecte in desfasurare care se ocupa de aspectele ce trebuiesc "rezolvate" in viata mea, gen facultate, master, promovare la locul de munca, cumparat masina noua, atestate, vacanta la Londra, ceasul de la Swiss, etc.
Simt insa ca am ceva "extra time" care poate fi petrecut cu folos.
Si nu ma refer la planuri gen: sa citesc mai mult, sa ies mai mult, sa ma joc mai putin pe calculator, sa fac mai multa miscare,sa merg mai mult la teatru, etc. Ma refer la obiective pe termen lung, scopuri cuantificate, numarabile.Lucruri care sa imi influenteze serios viata. In bine, sper.

Adevarul este ca de cativa ani incoace, cam de cand am intrat la prima facultate, m-am hotarat sa "functionez" dupa niste planuri, sa imi stabilesc anumite obiective pe care sa le indeplinesc in timp. Mi-am dat seama ca asa, dupa ureche, nu merge. Sau merge, dar nu cum vreau eu...
Daca am facut bine sau nu, abia acum incep sa realizez, cand imi dau seama ca daca nu as fi demarat unele proiecte, azi imi era putin mai rau.
Sunt oameni, chiar destui dintre prietenii mei, care se ghideaza exclusiv dupa acele planuri impuse de ceilalti: familie, scoala, antrenori. Si atat. De la ei nu mai pun nimic, se multumesc asa si spera sa aiba noroc, iar cand se va ivi o oportunitate concreta, abia atunci se apuca de planuit. Poate si asta e un plan. Poate e chiar unul foarte bun, ramane de vazut.
Ma intreb totusi ce se va intampla atunci cand, optand pentru ceva acum, mai tarziu sa realizez ca ar fi fost mai bine sa fac altceva. Regrete nu pot sa am, deoarece la momentul in care ma decid pentru un lucru sunt constient si convins ca este cel mai bine sa urmez acel lucru. Poate ca totul pleaca de la viata pe care vreau sa o traiesc si am si sanse sa o realizez. Adica degeaba vreau sa fiu Batman.
Planuri imi fac cu scopul de a imi crea premisele pentru a ajunge sa traiesc acea experienta pe care mi-o doresc. Si nu cred in planuri de genul: pana la 30 de ani sa fiu bogat, frumos si celebru. Nu e nimic concret in asta. Iar realizabil e greu pentru ca imi pare dificil sa ma decid de unde sa iau banii si cum sa ma cunoasca lumea: Hollywood-ul e cam departe, de cantat nu prea am incercat, sa ma fac fotbalist la Real sau Barcelona e cam tarziu, in politica faci bani, dar negri, iar lumea te cunoaste din scandaluri, pe un castig la loto nu prea as vrea sa ma bazez... Ma mai gandesc. La urma urmei pot sa ajung si CEO la o multinationala. Tot ce imi trebuie e un plan bun...
PS: managementul are un principiu destul de sanatos: "un plan prost este cu mult mai bun decat niciun plan"

Ce mai fac prin timpul liber...

2007-11-08T01:54:00.000+02:00

Duminica m-am hotarat sa ma apuc sa joc din nou tenis. M-am decis in timp ce ma uitam intamplator la o partida de golf la televizor si cred ca gazonul pe care se juca, tuns perfect si de un verde proaspat, a fost de vina. Am simtit pur si simplu ca mi-ar placea sa tin racheta in mana si sa ma zbengui pe teren cateva ore. Prin clasa a saptea am facut un an si ceva tenis de camp la un club, dar cand am intrat la liceu, nu stiu de ce, am renuntat si am intrat in echipa de volei, pe care nu am parasit-o decat dupa 3 ani din cauza examenelor ce aveau sa urmeze.
Buuun! Zis si facut: ieri i-am propus unui prieten sa ne apucam de treaba si, in consecinta, ne-am luat rachete si doua seturi de mingi, punand intre timp ochii si pe o pereche de adidasi din gama dedicata sportului alb.
Am cautat terenuri si am gasit un loc in Drumul Taberei unde se inchiriaza cu ora suprafete sintetice. Au vestiar, dusuri, totul ok.
M-am simtit excelent astazi timp de doua ore in care am jucat fara pauza, ca si cum as fi descoperit un nou sens al petrecerii timpului liber. M-am simtit mai liber si bucuros ca dupa o pauza 10 ani inca mai stiu sa tin racheta in mana. A fost o binecuvantare dupa o zi plina la lucru. Ma simt excelent si sigur voi dormi foarte bine. Abia astept sa joc din nou!
Am hotarat sa mergem o data pe saptamana, in functie de programul de la munca si chiar daca vine iarna, poate gasim un teren acoperit pe undeva, sa nu fim nevoiti sa luam o pauza chiar de la inceput. Cautam si parteneri pentru jocuri de dublu.
Simt ca este o schimbare pe care o asteptam de multa vreme, un nou impuls si o metoda in plus de a imi imbunatati conditia fizica, pe langa sala de forta de la serviciu. Chiar daca nu simteam nevoia sa joc tenis, acum ca am facut-o, realizez cat de bun este exercitiul in sine. Voi incepe sa ma gandesc mai des la ce as putea face in plus fata de ceea ce fac acum si sunt convins ca in timp voi mai gasi cate ceva... Cred ca toti avem nevoie uneori de un astfel de tonifiant.

Tie de ce iti pasa?

2007-11-04T23:04:00.001+02:00

Am observat pe unele bloguri pareri impartite despre campaniile sociale de toamna ce se desfasoara prin capitala si nu numai, gen colectarea deseurilor electronice, lupta impotriva abuzurilor in familie sau a distrugerii padurilor, impotriva discriminarii romilor(cea cu carpeta din statiile de metrou) s.a.m.d.
Desigur, nimeni nu va spune ca aceste initiative nu sunt bune sau ca nu isi au rostul lor, mai mult sau mai putin "politically correct", insa ce va propun este sa vedem in ce masura ne intereseaza efectele lor.
Este greu de masurat ce consecinte pot avea aceste proiecte la nivel uman, insa poate acest lucru este mai important decat motivul actiunilor in sine. Unii spun ca sunt de acord cu ce se intampla, altii ca au idei mai bune. Insa nimeni nu spune de ce sunt necesare astfel de campanii, intrucat este, se pare, mai mult decat evident ca pe strazile noastre au loc toate relele sociale si, in consecinta, putem demara orice fel de initiativa, intrucat sigur are un mobil plauzibil si foarte actual.

Sondaje si barometre se fac destule si, dupa cum puteti vedea, avem nevoie de lectii audiovizuale. Suntem ca niste bolnavi carora li se administreaza doza zilnica (lunara, sezoniera) de antipoluante spirituale, antidiscriminatorii si tot felul de leacuri verzi cu efecte impotriva defrisarilor de tot felul, casnice sau forestiere.
Ni se spune tuturor, "la gramada", sa inghitim produsele designerilor de campanie de parca am avea nevoie de ele ca popor, nu ca indivizi. Se face campanie pentru ca asa a hotarat guvernul, la initiativa organizatiei X sau pe baza legiferarilor internationale. Poate ar fi mult mai eficiente niste studii aprofundate, imbogatite si care sa posede si niste atributiuni educative, nu numai informative. Sa mi se spuna inainte sa mi se arate presuletul cu rromul discriminat si de ce trebuie sa il vad. Ca asa o sa ajung sa ma simt vinovat fara sa fiu de fapt si sa imi accept conditia de roman hot, criminal prin straini, daunator al padurilor si nedrept cu aproapele meu de orientare sexuala diferita. Ceea ce nu vreau!

De voie, de nevoie...

2007-11-04T15:19:00.001+02:00

Stiti cum se spune: "ai grija ce-ti doresti..."

Simply Red, Nightnurse

Just my luck!

2007-11-04T02:23:00.000+02:00

Te-ai simtit vreodata ghinionist/a sau norocos/asa fara sa iti poti explica de ce? Adica sa ai atata noroc sau ghinion incat sa nu poti pune totul doar pe seama intamplarii? De exemplu sa ajungi in statia de autobuz exact atunci cand acesta pleaca si asta sa o patesti de douazeci de ori la rand, la ore diferite, pe rute diferite, etc?Sau seful sa intre in biroul tau de 5 ori intr-o zi, exact in timpul singurelor 5 telefoane primite de la prieteni?
Sau sa iti pierzi cheile de la casa de 4 ori intr-o saptamana, desi le tii de obicei in poseta/portofel,etc?Sau sa intarzii la munca de 6 ori in 3 saptamani si sa fie exact in zilele cand seful da telefon sa anunte ca are ceva de rezolvat dimineata si numai in acele zile? Sa joci la ruleta de zece ori la rand rosu/negru si sa castigi?
Si lista poate continua, va asigur ca este foarte lunga.
Sunt oameni care au parte de astfel de experiente, repetate chiar. Oameni care nu cauta sa isi explice conditia, ci o accepta, respectandu-i regulile, atat de diferite fata de cele ale celorlalti.

La fel si cei pentru care viata nu inseamna supunere fata de firescul repetat obsesiv fiecaruia de lumea in care traim. Cei care nu traiesc pentru altii, nu fac compromisuri, nu gresesc, nu fumeaza, nu se lasa calcati in picioare, nu muncesc pentru bani, ci pentru a-si implini unele visuri, cei care citesc mai mult, care invata mai multe, care fac sport, cei care polueaza mai putin si ajuta mai mult, cei care au, desi nu sunt bogati, cei care pot pentru ca asa au vrut sa poata si cei care sunt mai buni pentru ca asa au vrut sa fie.
Si acestia au regulile lor, diferite de cele ale multimii.
Singura diferenta este ca ei si-au ales propriile reguli si le respecta voit si nu incearca sa isi explice conditia pentru ca nu ai nevoie de explicatii pentru a fi mai bun.
Se spune ca norocul nu exista, insa din cand in cand ar trebui sa ne bazam pe el!

You can never predict summer rain

2007-11-03T01:17:00.000+02:00

Uneori, cand ne gandim cu drag la un lucru sau o fiinta din trecut care a insemnat mult si a lasat urme adanci pe acolo pe unde a umblat, avem inca senzatia ca il putem atinge, fie doar si cu mintea, asa, doar ca sa vedem daca este bine pus la locul lui, daca este la fel de bun ca in clipa in care l-am ales. Si gandul ultimei impresii ramane si ne sopteste parca ceea ce vrem sa auzim.

A trecut mult de atunci si parca ieri ne indreptam spre banca mereu libera ce ne astepta in locul acela special numai pentru noi si incercam sa ne ascundem de ploaie unul in bratele celuilalt. Pe atunci timpul se scurgea mai repede, iar amintirile deveneau mai numeroase, se legau de tot mai multe lucruri si apoi totul s-a sfarsit brusc, neanuntat, aproape din senin si foarte dureros, ca si cum ar fi ajuns la un final prestabilit inca dinainte de inceput.
Si in multe momente de atunci inainte m-am gandit la ce a putut face ca visul sa se spulbere, ca totul sa inceteze absolut si sa ne lasam unul pe altul fara ceva atat de special candva. Nu stiu si nu voi sti vreodata, oricate intrebari imi voi pune. Oare asa trebuia sa se intample?
Acum s-a terminat si nu stiu daca vreau sau nu sa revad acel loc special si plin de vorbe pastrate parca peste timp de linistea serii. Sunt unii oameni care traiesc pentru trecutul lor, altii care refuza sa si-l aminteasca. Nu vreau sa uit sau sa neg, vreau sa imi aduc aminte cu placere de ce am simtit si am invatat. Mai vreau sa stiu ca ii este mai bine decat cu mine sau ii va fi candva. Este un gand egoist, dar poate la un moment dat il simtim cu totii.
Poate ca odata ma voi intoarce prin unele locuri, dar asta va fi peste multi ani, atunci cand trecutul imi va fi singurul care mi-a ramas si cand toate vor fi date uitarii.

What's your favourite ringtone?

2007-11-02T12:58:00.000+02:00

Nu stiu daca anotimpul este de vina, reuniunile studentesti sau febra postestivala(mai degraba post-postestivala), insa in ultima vreme cand circul cu metroul, foarte multa lume vorbeste la telefon. Nu cred ca este nimic neobisnuit in asta, s-au largit acoperirile si catre subteran, insa ce mi se pare cu adevarat interesant la toata chestia asta este varietatea ringtonurilor ce ne incanta auzul la fiecare apel in parte. Este normal sa creasca diversitatea acestora odata cu "universalizarea" formatului mp3 si evolutia terminalelor mobile, iar asa putem afla mult mai repede parte din preferintele muzicale ale celor de langa noi. Un fel de "spune-mi ce rington ai ca sa-ti spun cine esti"...
M-am hotarat sa scriu pe acest subiect dupa ce ieri am fost martorul urmatoarei intamplari: pe dristor-victoriei, o tipa pe scaun,doi tipi langa, unul jos, iar altul in picioare in fata lui, prieteni. domnisoara in cauza, dragutzica, ajunge imediat subiectul lor de interes: unul o intreaba la ce statie coboara, ea "da' ce te intereseaza?"; el: "pai sa stiu unde sa cobor si eu"; ea: "mai bine vezi-ti de treaba ta."; el: "hai, ma, te-ai suparat acuma, incerc si eu sa port o conversatie cu tine". Tipa nu mai apuca sa spuna ceva, ii suna telefonul. Ce melodie: "valoarea mea,valoarea mea". Prietenul: "hai ma jos, ca asta e manelista din alea...". Si au coborat la prima, lasand in urma zambete, dispret si satisfactii ascunse.
Pana la urma, ce melodie avem pe telefon oare ne reprezinta sau e doar un ringtone cu functie exclusiv de avertizare sonora? Poate ii avertizam pe cei din jur ce fel de oameni suntem sau vrem sa parem.

PS: va las mai jos melodia pe care o folosesc pe telefonul meu de mai bine de 2 ani.
Therion, Seawinds

Blog

2007-11-01T19:28:00.000+02:00

Blogul ca fenomen ia amploare pe zi ce trece. In momentul de fata numarul bloggerilor inregistrati pe Traffic.ro este 1916. Numarul celor care au un jurnal online este, insa, cu mult mai mare si creste constant.
Poate este o moda si in curand site-urile firmelor vor contine link-uri catre blogurile angajatilor. Este o idee. Sa stie si "head-hunter-ii" detalii extra-profesionale despre cei pe care ii supravegheaza.
M-am tot gandit in ultimele zile despre cum ar trebui sa arate un blog ca sa placa vizitatorilor. Bineinteles ca nu exista o reteta si nu mi-am dorit sa descopar sau sa propun eu vreuna.
Nu scriu pentru mine, nu scriu pentru cei care imi viziteaza adresa. Scriu pentru mine si pentru cei care ma citesc.
Asa ca Blogul trebuie sa se adreseze si sa placa deopotriva ambelor "parti".
Nu o mai lungesc cu teoria si va voi spune cateva din regulile pe care trebuie sa le respecte un blogger si blogul sau, toate numai (adica, exclusiv)din punctul meu, propriu si personal de vedere. Este normal sa nu emit ipoteze de expert, insa de asta suntem atatia care scriem sau/si citim jurnale virtuale.
Iata regulile:
- in primul rand layout-ul, aspectul general trebuie sa fie placut(oau, ce descoperire!) si in acord cu ceea ce propune autorul. Dar arta este interpretata de fiecare diferit, nu?
- cand vizitez pagina cuiva(inclusiv a mea) imi doresc sa gasesc numai ce am nevoie sau mi-ar face bine sa stiu. Nu cred ca lucrurile puse ca intr-un pom de craciun sunt binevenite(in curand imi voi scoate ceasul, daca cineva vrea sa stie ora exacta, oricand se poate uita in coltul din dreapta jos al ecranului);
- mie imi place ca un blog sa imi dezvaluie atat experiente de viata, cat si lucruri pe care sa le gasesc interesante. Pot citi cu placere atat pentru ca autorul imi prezinta ultima stire de la tv in interpretare personala, fie pentru ca povesteste cat de reusit a fost concertul celor de la Pink Martini, fie pentru ca acesta ne dezvaluie ultima patanie de la munca, din parc sau cearta cu iubitul/iubita;
- blogul trebuie sa aiba o identitate, care adesea nu este aceeasi cu ce a blogger-ului; identitatea site-ului o poti construi din franturi, din povesti, din sunete si imagini, din ceea ce pui acolo intr-o maniera personala si unitara. Este poate unul dintre cele mai delicate lucruri de discutat in legatura cu un jurnal virtual;
- o intrebare pe care mi-o pun este cat de mult trebuie sa se expuna autorul. Pe net ai avantajul ca poti fi oricine vrei tu. Dar depinde cum privesti lucrurile: poti expune fictiune si nimeni nu te cunoaste, poti spune totul despre tine si nimeni nu te cunoaste. Depinde ce motive ai ca sa scrii... Mie imi place sa descopar in timp personalitatea si universul unui blogger, sa ii cunosc reactiile, sa stiu cate putin din experientele sale de viata, cum arata, unde lucreaza, de ce, cu cine, cand, cum, etc. Nu cred ca m-a interesat vreodata ca pe autorul blogului X il cheama Y si locuieste pe strada Z. Nu asta este esentialul.
- trebuie sa ai un public tinta? DA, pe cei carora le place ceea ce tu vei scrie oricum;
- blogul trebuie sa fie interactiv. Ei bine, scrii pentru tine, dar daca nu te-ar interesa ce au ceilalti de spus poti folosi si o coala de hartie. Intram putin in sfera comercialului, pentru ca pentru a afla parerile celorlalti trebuie ca acestia sa te descopere, sa te citeasca si sa vrea sa iti si raspunda. Pentru asta ai nevoie de subiecte, de trafic. Si trebuie sa porti o continua conversatie. Cu tine si cu ceilalti.
Interactivitatea se poate manifesta si prin altceva decat raspunsuri si commenturi. Lasa-i pe cititori sa isi aleaga muzica, imaginile, afla astfel ce prefera, ofera diversitate, accepta idei si propune, rezolva si intelege. Provoaca. Invata. Cucereste!

Si lista ramane deschisa. Nu cred ca am spus nimic nou, dar am spus.
Daca toate blogurile ar fi la fel...
O idee ar fi sa imi spuneti ce bloguri v-au placut cel mai mult. De ce, vom vedea impreuna.

toamna

2007-10-31T15:15:00.000+02:00

Toamna orasul asta parca se trezeste la viata. Poate ca vara lumea se imprastie prea mult in toate directiile si toti intra in cursa pentru cea mai reusita vacanta/concediu. Este la moda sa pleci undeva, fie la mare, fie la munte, fie la Ibiza sau la Nisipurile de Aur pentru ca la sfarsit sa te intorci si sa ai ce povesti. Unii mai pleaca si pentru ca simt nevoia sa se relaxeze dupa o perioada de munca sustinuta si obositoare.
Insa toamna toti revin in Bucuresti si privesc insinuator, doar-doar ii intreaba cineva pe unde au fost, ce au vazut, ce au descoperit si experimentat in vilegiaturile lor minunate. Am observat ca exoticul devine ostentativ si eclipseaza clasicul in materie de vacante. Vedeti ofertele agentiilor de profil, care parca incearca sa ne convinga ca Malaesia sau Bora-Bora sunt mai aproape de noi ca Bucegii sau Maramuresul ori Banatul. Whatever.
Asadar, toamna. Incep scolile si mai ales facultatile. Aceleasi stiri se repeta de la an la an: instalatiile sanitare nu sunt gata, cativa copii dintr-un sat uitat de lume nu mai pot merge la scoala pentru ca imobilul in care isi deschideau abecedarele a fost revendicat de nu-stiu-ce afacerist fin cu primarul, rechizitele vor ramane vesnic scumpe, canicula a stricat asfaltul, blocaje, greve si cate un scandal politic de proportii.
Parca nici nu ma mai intereseaza.
Astept sa inceapa urmatorul curs, sa aflu cine mai vine in concert pe la noi si ce piese de teatru se pun in scena. Astept sa merg cu prietenii in descoperirea unor noi locuri si localuri unde sa ne putem exprima ideile de prosperitate si pe cele legate de viata de zi cu zi.
Nu astept insa sa mi se intample ceva minunat, pentru ca stiu ca norocul ni-l facem singuri si fara initiativa ne blazam. Vreau doar sa traiesc anotimpul la maxim si sa obtin ce e mai bun din el, fiindca are ce sa ne ofere.
"Daca astepti momentul potrivit, te intrec altii care nu-l asteapta."- Woody Allen

no1

2007-10-31T14:32:00.000+02:00

Salut!
De astazi, un nou loc de intalnire se naste la no27, un spatiu virtual in care orice idee isi poate gasi sensul, orice gand merita sa fie exprimat si oferit celorlalti.
Scrieti ce vreti si puneti orice fel de intrebari. Lasati-va imaginatia sa vorbeasca, cititi si invatati. Ascultati si daruiti ce aveti mai bun. Aici. Pe blogul meu.